vineri, 11 iulie 2008

Un belgian naturalizat pe coasta albă a Iberiei


Oamenii sînt croiţi pe măsura pasiunii lor. După trei ore de avion Bucureşti-Valencia, ajuns în pădurea de zgîrie-nori a celei mai şocante staţiuni maritime spaniole, Benidorm, primul gînd al turistului stă la mîncare. În holul marelui hotel: valize pe role, rezervări sea-view ("care stai la etajul 49?"), americani în luna de miere, grupuri cu steguleţ, cărţi de vizită trecute din mînă în mînă, indicaţii despre cum să ajungi la restaurante cu specific local. Tresar: "Restaurante? Unde?". Şi, din senin, apare Georges, omul care le ştie pe toate, "Georges-nu-mă-uita". Georges, cel care ne invită… la masă.
De fapt, el este amfitrionul nostru, spărgătorul de gheaţă, deschizătorul de uşi şi făcătorul de bine. Pasiunea pentru turismul gastronomic i s-a-mplinit aici, pe Costa Blanca, unde a venit cu ani în urmă din Belgia lui natală.
Amintiri belgiene
Georges: 45 de ani, înalt, elegant, celibatar înrăit, excelent cozeur: "Mă pasionează felul în care pot trăi bine. A trăi bine înseamnă inclusiv a lua o masă bună… Mai înseamnă a reveni la simplitatea vieţii. E important să trăim deplin şi simplu momentele cele mai importante ale vieţii: căsătoria, naşterea… Cunosc o mulţime de oameni foarte bogaţi care nu ştiu ce înseamnă să fie fericiţi…".
Prima masă la Benidorm, alături de Georges, e impresionantă: "all i pebre" (o combinaţie picantă de legume, din care nu lipsesc usturoiul şi ardeiul iute), "fideuà" (din paste, peşte, fructe de mare şi nelipsitul şofran spaniol), "arnadi" (desertul cu migdale, fructe şi scorţişoară, rămas moştenire de la arabi) etc.
Între două feluri îi ascultăm povestea vieţii: "Sînt din partea flamandă a Belgiei, în regiunea Gant. Familia mea consumă, de regulă, pentru pregătirea hranei, produse din gospodăria proprie: carne, cereale, brînzeturi, fructe, vin… Totul se cultivă pe terenul nostru şi se găteşte în bucătăria familiei. E foarte popular, de exemplu, cîrnatul negru de Ardennes («boudin noir»), cu adaos de ceapă şi de struguri negri. E un amestec de gusturi foarte apetisante. În cîrnatul alb («boudin blanc») se mai pun, pe lîngă carne, struguri albi, pătrunjel şi alte legume. Se lasă trei săptămîni să se usuce la vînt… Bogăţia gastronomiei belgiene constă şi în faptul că în fiecare anotimp sînt fructe diferite, care se conservă. Chiar şi din fructele uscate se produce ceva. De exemplu, din prune uscate se obţine un fel de... vin roşu foarte tare, dar foarte bun. Fiecare anotimp are farmecul lui. În Belgia, brînza cea mai bună se face în mănăstiri, iar călugării îi păstrează şi azi secretul de fabricaţie".
Iată cum ni-i dat ca în sudul Spaniei să vorbim despre sudul Belgiei! Georges ne mai face să aflăm despre el că nu-i plac ciocolata şi produsele de patiserie. "Îmi place, simplu, bucătăria. Amestecul de savori, de gusturi dulci şi seci, amare sau sărate. Pentru mine, asta e fericirea!" Un gourmet, Georges. Incurabil. Adorator al fructelor, al vînatului şi-al peştelui pe grătar, cu usturoi şi lămîie…
Ne ridicăm.
Mesele reflectă pasiunea celor care le comandă. Merçi, Georges!

"La Benidorm am hotărît să-mi redefinesc pasiunea pentru gastronomie şi turism. Turismul gastronomic: iată o temă pe marginea căreia se discută mult, dar se face destul de puţin. Sînt ţări unde turismul gastronomic nici nu există…"
Georges Van Pacheterbeke - manager firmă de turism, Benidorm

Georges (dreapta) împărtăşeşte cu Miguel Angel Avila Ribada (centru), chef-ul de la "La Cuina de Ponent", pasiunea pentru arta culinară

Manhattanul Spaniei
Benidorm, staţiune aşezată sub soarele care scaldă Costa Blanca, este primul centru turistic al Spaniei. Colinele sale, desenate în ocru, pe care se-nghesuie case albe de vacanţă, încadrează golful cu cele mai largi plaje din sudul Europei: Levante şi Poniente. Staţiunea, cu clădirile ei curajoase, ne duce cu gîndul la un alt fel de Manhattan, în care hotelurile cele mai mici au 10 etaje, urcînd, precum deja celebrul "Bali", la peste 50.

Sopa de mariscos
Supă de fructe de mare
Ingrediente: 150 g crevete, 250 g midii, 250 g scoici, 150 g calamar, 150 g rapane, o ceapă mijlocie, o roşie mare, un dovlecel, un vîrf de cuţit de boia dulce, 2-3 stigmate de şofran, 2 l supă de peşte, 6 linguri de ulei de măsline, sare, piper.
Preparare: Curăţă, spală şi limpezeşte bine toate fructele de mare. Pune supa de peşte la fiert şi adaugă fructele de mare. După 15 minute, trage vasul de pe foc, strecoară zeama şi păstreaz-o la cald. Scoate cochiliile scoicilor şi midiilor şi carapacea crevetelor. Separat, încălzeşte uleiul de măsline şi sotează în el ceapa (tocată), roşia (fără pieliţă şi zdrobită cu furculiţa) şi dovlecelul (tăiat cubuleţe). Sărează, piperează. Adaugă boiaua şi şofranul. Toarnă supa, lasă să fiarbă împreună un minut, adaugă fructele de mare şi lasă din nou vasul la foc mic timp de 10 minute. Se serveşte caldă.

In Jurnalul National, Jurnalul de Bucatarie din 2 iulie 2008

Niciun comentariu: