Proba pîinilor şi a peştilor. Beatriz Giménez Garcia, o focoasă spanioloaică pe care am cunoscut-o în călătoria la Valencia şi Benidorm, mi-a vorbit într-o seară de aprilie despre felul în care o femeie destoinică poate hrăni o "armada" de guri flămînde. Şi asta cu ajutorul unei singure pîini. Însă una mai puţin obişnuită: cu sardine. Pentru a pregăti "torta de sardinas" ea frămîntă mai întîi un aluat obişnuit de pîine, din făină, apă, sare şi drojdie. Îl lasă la dospit, după care amestecă aluatul (să spunem că este un kilogram) cu o ceşcuţă de ulei de măsline. Întinde apoi, folosind numai mîinile, o foaie mare cam cît tava pentru cuptor. Ia opt sardine sărate şi
le aşază peste aluat, apăsîndu-le cu mîna, pentru a intra mai adînc. Pune tava la cuptor vreme de-un ceas, după care o scoate, lasă turta să se răcească puţin şi-apoi o rupe cu amîndouă mîinile, astfel încît fiecare porţie să conţină şi cîte un peşte. Îmi întinde şi mie o bucată: "Mai demult, astfel de turte cu sardine se pregăteau pentru ţăranii care ieşeau la cîmp. O luau cu ei, împreună cu un vas mare cu apă. Luau cîteva înghiţituri de pîine, apoi o cană cu apă, îşi ştergeau fruntea şi se întorceau la muncă. Reţeta aceasta a fost creată din nevoia de economie. De timp – căci nu mai pregăteai şi pîinea şi mîncarea – şi de spaţiu, căci în desaga cu care plecau la lucru nu aveau loc să pună o oală cu tocană". Acelaşi principiu e folosit şi la pregătirea altor bucate tradiţionale. De exemplu, pentru "pan del soldao" (pîinea soldatului), din aluat (făină, apă, sare, drojdie) se întind două foi. Pe una din ele se aşază zece bucăţi de "chorizos" (cîrnăciori de porc afumaţi şi condimentaţi), iar cealaltă foaie se aşază deasupra. Se lasă puţin la dospit, apoi se coace mai bine de o oră. Tradiţia spune că, pe vremuri, fiecare ostaş spaniol avea în raniţă o astfel de pîine, fie că pleca la război, fie că pornea într-o călătorie.
In Jurnalul National, Jurnalul de Bucatarie din 2 iulie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu