Monica sau lacrima de la micul dejun

Ce gîndesc bărbaţii şi ce gîndesc femeile? "Cînd spui, în România, că eşti animatoare, lumea se gîndeşte că dansezi la bară sau că faci striptease. Eu, aici, am o muncă foarte serioasă, fără de care un hotel de 4 stele nu-şi merită clasa, la fel cum e cu all-inclusive-ul sau cu room-service-ul…"
Fata blondă, îmbrăcată în costum de fitness şi gata să renunţe la micul dejun pentru a sta puţin de vorbă cu noi, e româncă şi lucrează la un mare hotel din Benidorm. O cheamă Monica şi a plecat acum doi ani de la Galaţi, sătulă de registrele de contabilitate de la firma de piese auto şi de serile în care cînta într-un restaurant ca să-şi întreţină familia. A riscat, dar, pînă la urmă, a reuşit: "Toată lumea vine aici, la Benidorm, ca să se distreze. A petrece un concediu plăcut înseamnă să ai activităţi bune în hotel… Ce facem noi? Îi invităm pe turişti la dans, îi antrenăm în diferite jocuri în fiecare dimineaţă, seara avem spectacole".
"Români, fruntea sus!"
E greu? "Uneori, da, pentru că… ştiţi cum sînt priviţi românii… nu prea bine. La Galaţi a rămas doar mama mea, pentru că l-am adus şi pe fratele meu aici. Şi copilul e cu mine. Are 11 ani şi nu prea sînt mulţumită de felul în care îl privesc uneori colegii, profesorii…" Revine, ca un laitmotiv, aceeaşi frază, rostită cu amărăciune: "Ştiţi cum sînt priviţi românii".
Planuri? "Eeee!… Sper să avansez! Pot ajunge codirector sau chiar director, dar trebuie multă muncă pentru asta… Însă la hotelul unde lucrez acum sînt apreciată." De altfel, prezenţa chipului ei pe panoul cu "oamenii care contează" din staff-ul hotelului vorbeşte de la sine.
Concediu? "E greu să merg în România. E scump. Prefer să mi-l fac în Spania… Benidormul e un oraş foarte plăcut. Nu ninge niciodată." Cum o percep colegii, turiştii? "Toţi mă iubesc aici. De aceea spun: «Români, fruntea sus! Aveţi şi voi o şansă!»."
Nu se simte singură, desţărată, căci, spune ea: "Sînt mulţi români chiar şi aici, la Benidorm. Încep să vină şi turişti din ţara mea. Seara, cînd începe dansul, staţiunea e cea mai frumoasă din lume! Odată au venit nişte români la restaurantul hotelului, le-am cîntat pe româneşte şi au început să plîngă… Le-am cîntat o melodie a Mihaelei Runceanu. Pe urmă am pîns şi eu cu ei".

De la fereastra hotelului "Las Dalmatas", locul de muncă al Monicăi, staţiunea ţi se dezvăluie ca un adevărat "Rai al zgîrie-norilor". Playa de Levante te îmbie să te întinzi pe nisipul fin şi să te laşi mîngîiat de briză

Olla de musico
Într-o ţară latină şi fierbinte, cum este Spania, în care viaţa curge în rtim de dans, e normal
ca şi gastronomia să aibă o latură… muzicală. Măcar în ceea ce priveşte denumirea bucatelor. Exemplul cel mai elocvent îl constituie preparatul "olla de musico" (tocana muzicienilor), preparată aici din: dovleac, carne de porc, cîrnaţi cu ceapă, "chorizo" (clasicul cîrnat de porc spaniol), napi, cartofi, cardon (un fel de scai sau cactus comestibil), năut, orez şi, bineînţeles, nelipsitul şofran valencian.

Ensalada Mediterránea
Salată mediteraneană
Ingrediente: doi castraveţi proaspeţi, două roşii, 10 măsline verzi (în saramură), 10 măsline negre (în saramură), trei fire de sparanghel murat, o salată verde (mică), o ceapă (mare), o conservă de ton în apă, ulei de măsline, zeama de la o jumătate de lămîie, sare, piper.
Preparare: Se curăţă şi se spală legumele proaspete şi salata verde. Castraveţii şi roşiile se taie felii, ceapa se taie julienne, se taie, de asemenea, salata. Sparanghelul, măslinele verzi şi cele negre, şi tonul se scurg de zeamă. Se aşază într-un bol, după fantezie, toate ingredientele. Se pot amesteca sau pot fi puse fiecare în evidenţă. Se adaugă piper şi sare (dacă se doreşte), se toarnă ulei de măsline (după plac) şi se stropeşte cu zeamă de lămîie.

Butiffara en hojaldre
Cîrnăciori în foitaj
Ingrediente: pentru aluatul de foitaj: 500 g făină, 40 g untură de porc, 8 g sare, 300 ml apă minerală, 450 g unt; pentru umplutură: 8 bucăţi de "butiffara" (specialitate spaniolă de cîrnaţi de porc).
Preparare: Acest aluat de foitaj este o moştenire a gastronomiei arabe (spaniolii au adăugat reţetei untura de porc în locul celei de gîscă sau a unei cantităţi egale de unt). Se amestecă mai întîi făina şi sarea cu untura, adăugîndu-se treptat apa minerală. Cînd compoziţia devine omogenă, se lasă aluatul să se odihnească, la rece, timp de 15 minute, după care se scoate şi se întinde din el o foaie, pe care se pune un sfert din cantitatea de unt (înmuiat; pentru a se înmuia, untul se pune într-un şervet curat şi se frămîntă în mînă). Se împătureşte aluatul, apoi se frămîntă pînă se încorporează tot untul. Se lasă iar să se odihnească, la rece, şi din nou se întinde o foaie care se unge cu o pătrime din cantitatea de unt moale, continuîndu-se procedeul ca mai înainte. Se repetă operaţiunile pînă cînd se încorporează tot untul. Se lasă apoi la rece cel puţin o jumătate de oră, înainte de a se întinde foile de aluat, care se taie în dreptunghiuri, pe care se aşază bucăţile de cîrnaţi şi se rulează. Se unge cu unt o tavă mare, se aşază rulourile de foitaj cu cîrnaţi, se ung cu puţină apă minerală şi se dă tava la cuptor, la foc potrivit, pînă cînd se rumeneşte foitajul.

In Jurnalul National, Jurnalul de Bucatarie din 2 iulie 2008